Édith Piaf - misterioasa aderare la gruparea A.M.O.R.C.

Gruparea A.M.O.R.C. și atragerea de personalități mondene în rândurile ei

 

sursă foto

Un aspect mai puțin cunoscut din viața lui Édith Piaf este misterioasa aderare la gruparea A.M.O.R.C. (Antiquus Mysticusque Ordo Rosæ Crucis) în ultima parte a vieții. Gruparea americană, înființată în 1915 de Harvey Spencer Lewis (un ocultist din acea perioadă), atrage și astăzi personalități mondene în rândurile ei pentru o mai bună popularizare. Biografiile o prezintă pe Édith Piaf ca pe o persoană dificilă, capricioasă, veșnic nemulțumită. Este greu de crezut că ar fi putut adera cu toată inima la o grupare precum A.M.O.R.C. unde se cer: resemnare, anihilarea egoului, căutarea păcii interioare. Cât de departe sunt aceste principii de personalitatea impulsivă a cântăreței franceze, știm cu toți. Totuși mărturie stau, printre altele, cererea de aderare datând aprilie 1955 și câteva fotografii făcute cu membrii grupării. Nu se cunosc motivele acestei convertiri. Putem presupune că starea sufletească din ultima parte a vieții a făcut-o pe Édith Piaf mai vulnerabilă. Cum în melodiile ei nu se sfiește să povestească aspecte și evenimente din viața personală este de așteptat ca să găsim într-una dintre ultimele melodii câteva referiri la aderarea despre care vorbim. Această melodie nu a întârziat să apară.

Soudain une vallée 

sursă foto

Compozitorul francez Jean Dréjac, și el membru A.M.O.R.C., îi va compune o melodie odată cu intrarea în rândurile rosicrucienilor. Soudain une vallée vorbește despre dorința interioară a sufletului de a ajunge într-un loc unde să-și găsească pacea, liniștea, sinele. Vedem în versurile poeziei (pentru că la bază se pare ca a fost o poezie) angoasele și apăsările sufletești urmate brusc de o iluminare, de o liniștire sufletească atât de căutată interior la nivel inconștient. Una dintre inițierile masoneriei (de care gruparea A.M.O.R.C. este legată prin fire invizibile) se desfășoară în felul următor: ucenicul este legat la ochi și pus să parcurgă un coridor unde se aud zgomote infernale, este împuns de diferite obiecte, hainele îi sunt sfâșiate pentru ca la final să îi fie dată brusc legătura de la ochi la o parte, zgomotele să înceteze, o lumină caldă să îl liniștească pe fundalul unei melodii ambientale. Căutarea de care vorbește Édith Piaf în melodie nu știm cât este de personală însă face parte din filosofia mișcării și este posibil să fi fost doar viziunea compozitorului. Desigur, cântăreața franceză a trecut prin regrete profunde, prin vise neîmplinite, prin dezamăgiri dar nu știm dacă vedea cu adevărat în A.M.O.R.C. împăcarea. Putem presupune că trecea printr-o perioadă în care avea nevoie de reculegere, de revizuire a vieții, de inventariere a sentimentelor. Dar totuși nu era sufletul ei în acea melodie chiar dacă vocea era a ei. Regăsirea avea să vină, întâmplător sau nu, în aceeași perioadă departe de filosofia grupării dar foarte aproape de Édith Piaf.

Și totuși ... Non, je ne regrette rien

 

La cinci ani după ce s-a înscris în rândul rosicrucienilor va intra pe primele locuri în topurile muzicale ale posturilor de radio (din Franța dar și de pe mapamond) cu melodia Non, je ne regrette rien (compusă de Charles Dumont, pe versuri de Michel Vaucaire). Nu mai găsim resemnarea spirituală din Soudain une vallée atât de străină personalității ei. Acum ne cântă o persoană care privește egal la viața aflată pe final fără să judece, fără să eticheteze alegerile, fără să renege faptele. Nu caută refugiu, scăpare, nu caută un loc mai bun, nu caută resemnare. O recunoastem cu adevărat pe Édith Piaf cu patosul ei, cu bucuria vieții fie ea și una în care a făcut greșeli. Se observă în ambele melodii apropierea sfârșitului, dar mai mult în melodia Non, je ne regrette rien se simte și conștientizarea personală, ușor egoistă, departe de acea vale atât de impersonală. Fără a-și cosmetiza viața rămâne firea rebelă, vulcanică, impulsivă atât de cunoscută și de iubită de cei din jur. Nu cred că interpreta franceză a fost captată de studiul esoterismului sau că ar fi găsit un refugiu real în gruparea americană. E posibil ca A.M.O.R.C. să-i fi oferit anumite beneficii în urma afișării numelui ei printre membrii constanți.

Despre A.M.O.R.C.

Aflat în Franța prin 1909 în căutarea fraților rosicrucieni, Harvey Spencer Lewis este inițiat de către aceștia în tainele frăției esoterice. Întors acasă pune bazele mișcării pe continentul american sub numele de A.M.O.R.C., o abreviere a titulaturii latine Antiquus Mysticusque Ordo Rosæ Crucis pe care o va adapta Ancient and Mystical Order Rosae Crucis. A.M.O.R.C. a preluat istoria europeană a mișcării (am scris despre ea aici) ''îmbogățind-o'' cu legende care vorbesc despre existența unor școli inițaitice în egiptul antic sau despre apartenența la frăția rosicruciană a unor personalități din toate domeniile: Leonardo da Vinci, Dante Alighieri, Blaise Pascal, Napoleon Bonaparte, Gottfried Wilhelm Leibniz, și mulți alții. După cum se vede mișcarea rosicruciană nu și-a îmbogățit vitrina doar cu personalități mondene precum Édith Piaf.

Soudain une vallée

Vous avez parcouru le monde.
Vous croyiez n'avoir rien trouvé
Et soudain, une vallée
S'offre à vous pour la paix profonde.

Vous aviez dépensé vos rêves
Au hasard des bonheurs volés
Et soudain, une vallée
Où la voix d'un ami s'élève.

Marchant sous un nuage,
Perdus dans votre nuit,
Tout seuls au cœur de l'orage,
Balayés par la pluie,
Vous trainiez des regrets immenses,
Des envies, des remords voilés
Et soudain, une vallée
Vous apprend que la vie commence.

Le ciel tout grand s'éclaire
D'amour et de bonté,
Soleil pour la vie entière
Et pour l'éternité.
Vous rêviez d'un bonheur immense
Sans espoir de jamais trouver
Et soudain, une vallée
Où l'espoir et l'amour commencent.

...Et soudain une vallée
Où l'espoir et l'amour sont nés...

surse:

Wikipedia

Édith Piaf et la Rose-Croix