aşteptarea

acelaşi drum

aceeaşi ploaie fără vară
acelaşi unghi de a privi de sub umbrelă

în rest
eu & golul din stomac cerem pâine după pâine
zi de zi
sau
eu & pliantele care-mi ies dintre degete
duşi de scările rulante nu zicem nimic măi
nimic!
ba chiar zâmbim
duşul de amintiri schimbă chimia sângelui
adâncimile cărnii geografia buzelor

apoi nevoia de a da foc suie ca un şarpe pe coloana vertebrală
scot lupa din geantă şi aştept soarele să iasă de după tona de nori
întins în iarba leoarcă
la marginea unui râu unde nu se scaldă nicio fată
nicio piatră

şi se repetă
acelaşi unghi de a privi de sub umbrelă