marți, 10 septembrie 2013

caleidoscop



în camera asta infinit de lungă
Miro

albă ca o noiță
se aude
un ceas când mă aștept mai puțin
o respirație de om bolnav dărâmă pereţii vecini
apropiindu-se

trenul care urmează
zguduie de ceva vreme dușumeaua
 


în camera asta infinit de lungă
pe un scaun
înconjurat de megaliți vii
abia am loc să clipesc

şi iară se aude
un sărut umed pe un sân acolo după sobă
ca
un neuron izolat
în rest doar vântul

0 buşeli:

Trimiteți un comentariu

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!