Daniela Șontică și fericirile ei prescurtate

vezi lista completă a invitaților pe blog > aici

Pe bună drepate la una dintre ultimele ediții de la Pariu pe Prietenie din 2013, când Daniela Șontică trebuia să vină și nu a mai ajuns, Felix Nicolau s-a arătat profund dezamăgit Am auzit Ștefane, a spus de la microfon ca să mă urecheze, că trebuia să vină o poetă bună, Daniela Șontică, dar nu a mai ajuns. Păcat pentru public, nu am mai auzit-o de multă vreme citind (nu este un secret că toți trei am frecventat cândva cenaclul siteului poezie.ro).

Poezia lui Daniela este una care se vrea descoperită, de aceea poate și puținele apariții în revistele literare. Versurile ei sunt pregătite pentru cei care au deja un bagaj poetic în suflet, și am impresia că autoarea își așteaptă, uneori aparent răbdătoare, cititorii. Este o autoare care pune mereu o altă viziune în pagină, propune mereu și mereu un alt joc poetic, cu o lejeritate care îi trădează caracterul neobosit de căutător (evit să zic alchimist) prin camerele vieții, cu vădite resurse interioare inepuizabile în acest scop, fiind astfel străină de plafonarea artistică. Ca și când ar scrie la mai multe mâini, autoarea ne oferă bilete de intrare în lumile pe lângă care trecem zilnic grăbiți, neatenți, lumii pe care nu le vedem. Crează mereu personaje pe care le încarcă emoțional (sper să nu fiu prea empatic), biografic (sper să nu greșesc), simbolic (sper să nu exagerez), intrând în pielea de litere a lor și vorbind de acolo, poate mai liberă, ca dintr-un submarin, spionând cititorul printr-un periscop ascuns. Are cu siguranță un careu nesfârșit de ași pe care îi etalează unul câte unul, fără epuizare, și fără să se repete .

Îi mulțumesc că mi-a oferit un grupaj inedit pentru blog, grupaj care urmează să fie inclus într-un viitor volum, și vă invit să citiți, și apoi să îi vizitați blogul aici.

Note biografice Licenţiată a Facultăţii de Filosofie şi Jurnalism a Universităţii "Spiru Haret" din Bucureşti.
A urmat cursurile Secţiei de Grafică-Pictură ale Şcolii Populare de Artă din Buzău, precum şi cursuri de secretariat artistic de redacţie (Fundaţia Athenaeum Bucureşti, 1992, clasa prof. Cornel Tabacu).

cărți publicate

Arlechini intr-o pădure sălbatică, Ed. Vinea, 1995 (versuri)
Uitaţi-vă prin mine, versuri, Ed. Brumar, 2007, (versuri)

Însemnări din pridvor, Ed. Trinitas, 2013 (editoriale)

Mătase

Lumea în falduri de mătase

iar eu

un lucru mic

prea colţuros

ţipând sub piatra ponce.

Viaţa ca o caravană

prin pustiul
viermilor de mătase

iar eu

prinţesa cu părul lung învârtit pe un stilet

ce ar putea croi

rochii strident colorate

fluturând pe şolduri de mătase.

Bam-bi-bo-bu

Lulu, Zaza, Mimo

fericiri prescurtate

ieftine

mişto.

Ha-ha, Zaraza, Zaza

doar un sclipici

dragostea mea

nu e Prada

e Bam-bi-bo-bu

ce frumoasă aş fi cu zorzon de Lulu

dacă oglindă mi-ai fi chiar tu!

Litere

Subţiri şi înalte

ca nişte plopi

litere

fremătând confuze

unde vă sunt rădăcinile

în care meduze

cu roşu pe buze?

Mişcătoare nisipiuri

litere

vieţi

arhetipuri

până când fugiţi în lume?

când eu mă jertfesc

şi-n piroane vă prind

şi cu sânge vă cer

să-mi păstraţi într-un colţ de serifă

doar mie

un ultim mister!...

Mimi liftiera

Mimi

era o lifitieră cumsecade

mărturie sigură a unei lumi leneşe, apuse.

Ştia să croşeteze vise

şi

cât era ziua de lungă

sub degetele ei pricepute,

netrecute de clasa a opta,

destinele se supuneau,

iar ea le împletea cum nimerea

cum le auzea povestite

de la oamenii care urcau şi coborau.

Mimi nu dorea decât

să-şi facă datoria fără cusur,

mai avea puţin până la pensie

şi înţelese că viaţa e un mileu fără sfârşit:

picioruş scurt,

picioruş lung,

picioruş orb…