InterVIU cu fotograful Simona Andrei: niciodată nu vei fi fotografiat „așa cum ești tu”.

Lista completă a interVIURILOR o găsiți aici

Simona Andrei, cu urechea de fotograf, a ascultat cu o atenție alb-negru întrebările mele răgușite, și mi-a oferit următoarele răspunsuri pe post de cadre. Când am aflat că a absolvit Facultatea de Litere, Istorie, Filosofie, secția Filosofie, Universitatea Dunărea de Jos Galați (licențiat în 2007), am înțeles multe altele. Nu, nu secretul universului, ce să facem cu el când noi trăim în inima lui (a secretului)? Simona Andrei a venit la manifestarea literar artistică Pariu pe Prietenie cu fotografiile deschise către un public și el deschis la tot ceea ce reprezintă fereastră de fugă. A fost pentru prima oară în acest eveniment când literatura a fost acompaniată și vizual, nu doar de acorduri. S-a deschis un spațiu de evadare, de pătrundere spre zonele alea, din care am revenit cu brațele pline de cuvinte, pe care i le-am oferit.
Membră a grupului Athanor, nu mă miră că în răspunsurile de mai jos a știut să amestece cuvintele bine-bine, până au devenit fotografii.

Dragă Simona, înainte de a începe interVIUL acesta, hai să ne oprim aici în cafeneaua asta imaginară, să privim lumea din jur  și să ne prefacem că plouă. Ce zici? Apropo

Ștefan Ciobanu: Te poate stropi o ploaie fotografiată?

Simona Andrei: Te poate stropi și chiar dacă tu nu fotografiezi o ploaie...te poate stropi o privire, o înclinare a capului, un colț de stradă, o imaginară aripă suspendată deasupra inimii...Mai mult, va mirosi a asfalt ud, a ploaie de vară, inevitabil te vei uda la picioare, îți vei dori să te fi încălțat cu ceva mai gros când ai plecat de-acasă, îți vei dori să ai starea norului din care picură. Ştii, de fapt norii se scutură de râs când ploua...vei dori să devii ploaia însăși...

…Cadru general…


Ș.C: Dă o definiție vieții care să conțină cuvântul fotografie.

S.A: De cele mai multe ori viața este o fotografie care vine de niciunde, când nimeni nu a strigat pasărica-cucu! ca să te facă atent...vei ieși ciufulit, holbat și cu un rictus în loc de zâmbet.

Ș.C: Are fotografia o realitate proprie?

S.A: Fotografia nu poate avea decât realitatea ei proprie. Nu este sănatos să fie altfel. Chiar și în fotgrafia de reportaj, ceva se schimbă în momentul când intervine acel kilogram jumătate de sticlărie și circuite...

Ș.C: De multe ori eu văd în fotograf o persoană răbdătoare, care stă tot timpul pregătit pentru a imortaliza un aspect. Se poate asemui, din acest punct de vedere, un fotograf cu un pescar?

S.A: Eu nu am răbdare, așa-zisa mea răbdare este cel mai înșelător lucru din lume. Aștept, dar așteptarea mea este lacomă, febrilă, insuportabilă. Sângeroasă. Mă compar cu un lunetist mercenar. Sunt avidă după momentele-fulger când prind breșa din defensiva oamenilor pe care-i fotografiez (aceasta defensivă în fața aparatului există mereu, greu scapi de ea), când prind Acea Mișcare, Acel Zâmbet...Acel Gest...Acea fracțiune de secundă când au uitat că sunt fotografiați și lasă garda jos, lasând să iasă la suprafață o candoare și un sublim, o energie altfel imposibil de capturat.

Ș.C: Este fotografia o oglindă moartă?

S.A: Dacă treci de bariera simplei amintiri și a surâsului cretin, atunci nu. Iar dacă este să fie o oglindă, atunci este oglinda-poartă, oglinda-cale. Oglinda-dincolo. Lucrurile trebuie să meargă mereu dincolo de ceea ce vezi cu ochiul liber. Oglinda asta trebuie să facă mai mult decât să reflecte, trebuie să (te) transporte. Și mai este ceva. Niciodată nu vei fi fotografiat „așa cum ești tu”. Cine ești tu? Din multitudinea de măști (persona=mască), pe care este sănatos să le ai, altfel nu ai putea trăi, care mască iți este mai comodă? Dacă este să joci un rol, pe care îl joci cel mai bine? Nu se poate pune problema de Adevăr aici, ci de asumarea și executarea bună a unui rol. Cum te raportezi la temperamentul și personalitatea proprie? Ai învățat ce haine ți se potrivesc pe suflet? Dacă nu, ne întoarcem la oglinda moartă.

Ș.C: Indienii credeau că atunci când sunt fotografiați li se fură aura. Poți să le spui ceva care să-i liniștească?

S.A: Nu, nu pot. Sunt un fur și voi pleca la sfârșit cu ceva din voi.

Ș.C: Fotografia este un punct de vedere sau un punct de fugă?

S.A: Sau un punct de stație. Depinde cu cine vorbești. A mea este Realitatea Absolută, perfecta dinamică a interiorităţii.

Ș.C: Un sinonim obiectiv pentru fotografie.

S.A: Act de cunoaștere-autocunoaștere prin vizual.

Zoom

Ș.C: Fotografia înainte de ...

S.A:...masă de pranz, poate să o și înlocuiască. Înainte de a deschide gura. Dar niciodată înainte de cafea.

Ș.C: De ce fotograf și nu fotografiată?

S.A: Pentru că am pătruns luciditatea visului și îl pot releva și/sau impregna în voi. Și pentru că am turnul meu de fildeș din care refuz să ies.

Ș.C: În fotografiile tale am observat (cu ochiul meu umflat de versuri) o balanță între alb și negru, lipsa aglomerației și suprapunerea de planuri. Ce mesaje transmit?

S.A: Alb și negru pentru că, în acel moment, se face linişte. Am nevoie ca zgomotele lumii să rămână undeva în urmă, înfundate. Lipsa aglomerației pentru că iubesc spațiile deschise, libere. Am nevoie de orizont. Suprapunere de planuri pentru că nimic nu este „doar” așa cum se vede, pentru că sunt o fire duală și îmi place să aspectez vizual dualitatea.

Ș.C: Ce-ți place mai mult, adâncimea, întinderea sau perspectiva?

S.A: Întinderea.

Ș.C: Urmărești gestul modelului sau îl anticipezi?

S.A: Dacă este un model necunoscut, urmăresc. Dacă am mai lucrat împreună, îl pot anticipa. Dacă ne blocăm, atunci îl provoc.

Ș.C: Te-am observat la lucru, ți se întâmplă des, chiar dacă nu este vorba de mâncăruri, să te înfrupți din modelele fotografiate?

S.A: Oh, da...

Ș.C: Când apeși clik! ți-ar plăcea în lume să ....

S.A:...răsune pianul lui Phillip Glass la orice colț de stradă, dar mai ales în casele de opium din China.

Ș.C: Povestește una dintre fotografii.

S.A: Eram în sudul Indiei, în 2007, ne nimerisem în plin muson, ploua nergu și ploua verde, în continuu...am stat în fața ferestrei câteva zile, cu fruntea strivită de geam, știind că ploile încep dar se si opresc. Ploaia asta, însă, nu avea sfârșit. Atunci am înteles că ploaia este o ființă în care trebuie să intru, din care trebuie să mă hrănesc și în care trebuie să mă îmbrac. Am ieșit în curte, am deschis poarta (toată lumea striga să mă întorc, să iau o umbrela) și eram în stradă. Mirosea a osmantus, a curry, a urină, a iod, a frunze de banan, a pește sărat, a viață, a moarte, a mine, cea care deja se pierduse.

Ș.C: Când o să-ți deschizi un studio foto  acesta se va numi ...

S.A: „Stai că trag!”...nu stiu, nu vreau un studio, vreau o lume întreagă ca loc de joacă (zâmbește)

Ș.C: Un sinonim subiectiv pentru fotografie.

S.A: Nebunie asumată.

Una alta

Ș.C: Fotografia redă
a) un gând
b) o secundă
c) o ințenție

S.A:...d) un zbor

Ș.C: Sunt fotografiile din cadrul unei expoziții niște vagoane ale unui tren? În ce condiți ești dispusă să te urci într-un asemenea tren?

S.A: Să spunem că sunt. Mă urc dacă sunt perfect asortate cu starea mea de măr copt din acel moment. Și vă trag și pe voi după mine.

Ș.C: Ce ar  trebui să facă o expoziție de fotografie ?

S.A: Să te tulbure. Să te extazieze. Să pună lucrurile într-o nouă perspectivă. Să te trimită acasă cu un nod în gât. Să te facă să nu îți rotești ochii după masa de protocol.

Ș.C: Cum vezi un colaj de calitate?

S.A: Tulbure, erotic prin dezvăluirea doar a câtorva detalii, negru-gri-verde-roșu.

Ș.C: Dacă s-ar descoperi un aparat care ar fotografia gândurile, intentiile și toate lucrurile ascunse ale oamenilor, s-ar schimba lumea?

S.A: Am fugi cu toții în răgnete. Nu, să nu se inveteze așa ceva. Cât de sus crezi tu că putem fi dispuși să ridicăm poalele conștiinței?

Gata, să nu ne mai facem că plouă. Închidem umbrelele imaginare cu zgomot real. Uite, este un soare alb deasupra noastră așa cum l-ai fotografiat tu. Ne salutăm și ne despărțim, fiecare spre fotografiile lui interioare. Apropo

Ș.C: Există un lucru care nu ar trebui fotografiat?

S.A: Da. Diminețile de taină.

Mulțumesc pentru interviu.

S.A: Iți multumesc și eu pentru ploaie!