sâmbătă, 4 mai 2013

Gellu Naum - eternul proaspăt


alți poeți români postați pe acest blog aici



desen Dan Stanciu
(coperta volumului Partea cealaltă,
ed. Cartea Românească 1980)
clavicula

pe întuneric una m-a lovit cu cotul
(o fată de vreo șaisprezece ani cam deșirată n-o vedeam bine mai ales că plângeam)
nu mai plânge mi-a spus nu pot să urmăresc acțiunea
cum să nu plâng i-am spus când bărbatul acela tragic sunt eu
și ai să vezi că până la urmă ea moare din cauza lui
deși a plecat cu vaporul de la începutul războiului nu mai știu nimic despre ea
(era un film vechi o reluare mie îmi plăcea visam să mă căsătoresc cu ea pe un aeroport în turbărie)
eu am picioarele ude mi-a spus am umblat prin zăpadă să strâng bani pentru film
sunam la uși întrebam primiți cu steaua cântam
uite am steaua aici dar dacă mai plângi se aprinde lumina
ne dau afară ne duc la școală ne bat
(o fată de vreo șaisprezece ani cam deșirată mai ales că plângeam)
eu sunt mai mare ca tine dacă îndrăznește vreunul să mă atingă îl omor i-am spus
când plâng am sentimentul acela pe care orice om îl are la WC
toți anii ăștia eram caporal mă culcam pe pământ
visam să ne căsătorim să ne iubim în turbărie

în orice om se pot naște idei și consoane dar dacă mai plângi mi-a spus ea
ne confiscă ăștia biletele pierdem sfârșitul
ca în cunoașterea aceea ascunsă în care totul e altfel
eu sunt mai mare ca tine i-am spus toți anii ăștia
eram calul pe care umblam la trap și la galop când mă opream să pasc trăgeau cu tunul în mine
și ai să vezi că până la urmă ea umblă cu steaua ei udă sună la uși
deși n-o vedeam bine mai ales că plângeam

cu palmele proptite bine

pornesc într-acolo am de gând să fac ceva care nu se spune fiindcă nu interesează
un om m-a pus să-i țin locul până repară are lacrimi în ochi
pe o astfel de vreme în alte părți se apără cu furie o cinste inexactă
progeniturile compun autografe pe tâmplele părinților
și e un ger de crapă pietrele fularul mi s-a făcut scândură
mie îmi place căldura adică îmi place să stau mai la soare
odată am înebunit de căldură am vrut să intru în apă dar cum
era numai nămol am preferat să stau pe mal la umbra
unei bărci întoarse unde am fumat o țigare
vecinul meu de umbră îmi explica pe îndelete cum stau lucrurile
tu băutorule de cicoare îmi spunea ce-mi dai să fac liniște pe toată întinderea asta
eu număram cu glas tare până la capătul numerelor
acolo nu mai e nimic     stăteam sub barcă după cum spuneam mai sus
acolo niște oase mici se preschimbau în scânduri creșteau la repezeală
păianjenii țeseau pe cer nu mai știu ce și nu mai știu pentru cine
acum trebuie să mă întorc după îndemnul unuia și altuia să fiu de față
să mă așez cu palmele proptite bine în iarbă    începe judecata
pot să și plec nimeni nu-mi cere socoteală    se judecă între ei
pot să mă bat peste piept să dau ca într-o tobă poate începe dansul
ca la subsol unde câteva sute de oameni se leagănă
printre evenimente în pata aceea gălbuie


pe stâlpi

aici pe stâlpi avem toți aripi se văd cu ochiul liber
le folosim la una și la alta în orice caz țin de cald
ne exprimăm cu ajutorul lor prin alfabetul Morse
e un mare mister pe care mai mult îl simțim intrăm în el ca într-o baie
aici pe stîlpi nici vântul nu îndrăznește să ne bată
nimeni nu înțelege cum vine asta dar fiecare simte că avem dreptate
ca atunci în zori când se sperie gândul că poate n-o să mai răsară niciodată soarele
pe stâlpi bem o cafea citim anunțuri notăm adresa unuia care vinde teleobiective de ocazie
am și uitat că moare undeva departe sau a murit acum doi ani și ne așteaptă
cuvintele ne intră unul în altul și vocea noastră telescopică se strânge se întinde indiferentă la ea însăși
am și uitat cât de frumoși suntem
uitați-vă numai la vestonul meu ciuruit de gloanțe în pacea lumii
am tăiat un cuvânt din ziar mi l-am lipit pe ochi cine îl vede crede că ochiul meu e cuvântul acela
să zicem aspirină cumpărată cu bani grei
pe stâlpi e și un inventator a inventat niște mecanisme ude
poate că e convingător n-are decât
noi ce frumoși suntem cu fețele noastre palide    am desenat pe stâlpi un cap de fată am scris dedesubt un nume nici nu contează
mai știm noi unul care scria nume ne cutremuram nu ne venea să credem
noi dădeam zor cu phoezia avea dreptate ne ura
era prieten cu noi se îmbăta ca un porc visa o femeie recunoscătoare
o femeie cu părul lung o femeie care să se spele foarte des pe cap
fetele simțeau că e un porc dansau între ele și se dedicau unor sentimente contradictorii
el visa o femeie recunoscătoare pe când o altă femeie stătea pe un scaun de lut și zămislea lumea
noi de pe stâlpi strigam  Uite-o  E lângă tine  dar el făcea plimbări cu bicicleta își prăfuia pantofii
noi de pe stâlpi plângeam îi strigam încurajări sportive
ne ajutau și fetele cu sentimentul lor contradictoriu

uitat în stuf de cinci ore

mai stai lângă mine să-mi pun pe față voalul tău de voyageusă
și peste pleoape nu știu ce albasrtu
să mă uit în dreapta și în stînga cu mîna la ochi
spre cuiburile care ne justifică
să defilez prin fața ta cu piciorul bine întins să mă comport onorabil
să-mi torn plumb în buzunarul cămășii peste tot ce mai e pe acolo
să nu rămână decât pâcla în care ne-am născut am crescut și ne-au vizitat un fel de instalatori sanitari

oh ce răsărit ce apus și calc peste ape cu ghetele mele galbene ca un explorator venit departe
dar tu nu și nu tu aștepți apariția unei amețeli insalubre
degeaba trec pe partea cealaltă mă uit în sus după berze
de fapt cine ești tu domnule ce cauți în ținutul ăsta unde nu se mai vede țipenie de om

ai venit ca o penumbră și eu încerc să te conving că ai greșit adresa
dar tu nu și nu de ce să dăm înapoi ca tânăra Werther
ce mare lucru în toată lumea îndrăgostiții sunt hotărâți
le cântă unul din harfă și ei se țin de mână și plâng
și ațipesc în virulenta lor stare de grație

1 buşeli:

  1. dureros de frumos!
    imi plac foarte mult aceste delicate fulgere, aceste povesti dintr-un cuib de barza.
    acum m-am convins de ce iti place atat de mult Naum.

    RăspundețiȘtergere

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!