Liviu Alexa orgasm poetic neelucidat

A scrie azi poezie a devenit un lucru, sau tinde să devină, banal. Pentru că poezia cere foarte puţin (la prima

vedere, desigur), ar fi o prostie să nu încerci să scrii și tu. Apoi, îţi mai trebuiesc, să zicem, 2000 de lei şi gata, colorata mâine-i gata! Editurile abia aşteaptă un ins care mai e atât de credul (să nu zic altfel) să creadă că poezia se vinde  (nu zic în România, nu, poezia nu se mai vinde nicăieri). Nimeni nu va îndrăzni să zică: bă, nu-i bine! pentru că, salvarea noastră, nu s-au dat (încă) certificate de poeţi în ultimul timp. Deşi se spune că poetul este un revoluţionar. Dacă şi la arhitectură ne-am apuca cu toţi să ne băgăm nasurile pline cu muci nu am mai avea nici poduri, nici case, nici alte construcţii, nici măcar bordeluri. Deci Dumnezeu (care o fi el) cu mila! în ce privește poezia.
Citind poeziile lui Liviu Alexa spre exemplu, dar mai ales versurile citate de Olimpia pe blogul psi şi anume:
Bine ai venit la mine, nu te descălţa. ştim de ce ai venit ... (citat aproximativ, că nu pot da copy - paste), mi-am adus aminte de o melodie de pe Buddha Bar care bate acolo, şi ca vers, şi ca trărie (melodia o găsiţi nu aici, ci aici).
Am citit articolele care au urmat articolului meu şi am fost puţin dezamăgit. Mulţi s-au mulţumit să fie răi gratuit, fără să fi citit ei la rândul lor ceva poezie în afară de Octavian Goga și/sau Tudor Arghezi, că pe Mihai Eminescu l-a citit tot românul încă din placentă (nu le dau numele bloggerilor respectivi, dar sunt şi se văd cu ochiul liber, îl rog pe autor să îi detecteze singur), alţii, cum este cazul lui psi, au punctat frumos şi la rece impresia unui cititor neutru, un cititor care însă are ceva aşteptări venite în urma strigătului de zmeu lansat de către autor, strigăt cu care îşi învelește volumul în loc de țiplă. Nu cuvintele hard, gratuit puse în versuri aduc forţă unei poezii ci orchestrarea lor. Nici pozele îndrăznețe, cărora tare aș vrea să le știu autorul (e neprofesionist să nu menționezi sursa, și am îndoieli că sunt tot ale phoetului - vorba lui Naum), nu pot face artă singure de pixelul lor. E plin netul de astfel de cadre, și sincer, nimic aparte, doar eternul sex repetat sub diferite forme.
Pariul pe Prietenie, manifestarea literar artistică din centrul vechi al capitalei, manifestare pe care o moderez alături de o minunată echipă, supravegheată de Sorin Teodoriu din Bulgaria, are în plan o seară a poeziei erotice. Cred că poezia lui ar fi bine receptată de acel public, ba chiar apreciată mai mult decât este cazul. După cum am spus, poezia lui se limitează la acele scene, mizând pe senzual în detrimentul mesajului. Și până la urmă, se poate și așa, adică foarte senzual dar fără mesaj, ca un reporter în tranșee, în condițiile în care forma spunerii este nouă. Dar când armele din versuri au mai fost folosite, e greu de atins o anumită paletă de cititori. De aia e bună lecturarea poeților înaintși, pentru a se vedea pe unde au mai fost alții și a nu le repeta, uneori involuntar, felul sublim al spunerii. Pentru că senzația de deja vu planează pe versurile semnate Liviu Alexa.
Am revenit cu acest articol pentru a sublinia mai bine îndemnul adresat scriitorului de a nu se lăsa descurajat (nu cred că este cazul), și de a continua să scrie. Până la urmă el este cel care a cerut o părere (sincer, eu nu aș fi făcut-o), și cum tot românul se poricepe la sex, politică, fotbal și blog, de ce nu s-ar pricepe și la poezie chiar dacă nu a citit nici una în plus decât a cerut programa școlară a claselor I-IV.