Tașcu Gheorghiu (ȘULY) două POEME

alți poeți români postați pe acest blog aici


Tașcu Gheorghiu  (ȘULY) (n. 20 septembrie 1910, Constanța - m. 17/18 septembrie 1981) este un traducător, poet și grafician român. A fondat împreună cu Virgil Teodorescu și Mircea Pavelescu revista de factură avangardistă Liceu în 1932. A publicat un singur text în timpul vieții, neavând la activ niciun volum.
A tradus din autori precum Lautréamont, Guillaume Apollinaire, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, etc.

HERB

oameni și frunze și noaptea ca un păr amar

noaptea învăluindu-mă ca o armură moale

ca o armură rece și caldă de frunze ude și velur

ca o armură de frunze pe frunte, pe ochi, pe gât

omul care a văzut carele cu coviltir sunând

carele și sub ele felinarul ca o inimă de cal 

omul care a pus mâna pe vâna de la tâmpla nopții

omul cu o mână mirosind a tutun și a păr

omul acela aducea sub coaste o inimă ca o armură

coastele palpitau și fiecare era o inimă

o inimă grea de 5 kile, vânătă, aburind

cât un par asudat, ca o gură fumegândă

am adus stai am adus lângă tine,

o armură, o inimă, oameni și frunze,

o căruță în care zace o inimă de cal

din care o swă fumăm o țigară de catifea

până când zorii vor curge pe pulpele tale

ca un lichid alb, cleios cu leucocite moarte

pentru idila din parc, pentru frunze și căruțe

dar tu să-ți amintești de omul cu inima ca o armură

din care o să fumăm o țigară de frunze

și fumul te va învălui ca o armură

fumegând.

Marylin Monroe

surâsul tău era o armură pe care curge vinul

sau rochia de mireasă sfâşiată de galopul de atunci

carele din arenă îl arată mulţimilor în delir

ca o rochie sângerând

surâsul tău strălucea în banul din mâna orbului

când duceai ca un fulger paharul la buze eram undeva pe aproape ca un ciorap cenuşiu

prin jarul ţigărilor sângerând

surâsul tău aluneca de pe umăr ca o rochie de apă eram o oglindă prin care te înmiai

şerpuitoare

sau un val pe care te înălţai o clipă

un val ca o tâmplă sângerând

acum printre palorile mov ale obrazului îţi caut surâsul

ca într-o zăpadă sania rătăcită

sau ca o haită de câini gonind în lunci

o ciută sângerând

când vei lua jarul fumegând de pe gură

și o clipă mâna ta va  fi o luntre urcând un val

surâsul tău va pluti într-un teatru incendiat

cu spectatorii sângerând în staluri

(acoperită de pătura aspră, pe targa de la morgă, o şuviţă,

doar, fluturând, de platină, în vântul unor zori de lacrimi.)