joi, 4 octombrie 2012

Redus la ZERO INFINIT

Cuvintele ies greu în astfel de momente. Pentru că nu ştiu cum să mă exprim, nu ştiu cum să spun despre un drept pe care am impresia că aş avea dreptul să îl am. Voi fi evacuat din casă fără ca primăria să vină să-mi ofere o alternativă, din moment ce tot ea a pus ştampila pe retrocedarea casei fostei propietare. Nu ştiu dacă pot emite pretenţii, nu reprezint nimic în această societate, chiar dacă numeroasele premii literare (cel mai important fiind Marele Premiu la Fest. de Poezie Grigore Vieru, Iaşi 2009) m-ar îndreptăţi să susţin altceva. Poate numeroasele reviste literare din ţară mi-ar da dreptul să ţip mai tare. Poate nici organizarea manifestării literar artistice Pariu pe Prietenie care se desfăşoară în centrul vechi al capitalei, o dată la două săptămîni, alături de o echipă fantastică, fără nici un câştig material, nu reprezintă un motiv pentru care, eu ar trebui să fiu tratat egal, să îmi fie ascultat un drept de către o instituţie (primăria sectorului 4) care se arată rece şi nepăsătoare (ştiu, este acelaşi lucru, dar lasă aşa). În această lume, din clipa în care eşti într-o astfel de situaţie, eşti redus la zero, nimeni nu se uită la tine, nimeni nu te ajută. Cei care vor, prietenii şi cărora le place ce scrii, nu pot. Cei care pot (autorităţile primăriei, primarul) nu vor, pentru că locuinţele sunt fie deja date la rude, fie la alte obligaţii. Am crezut că dacă urmez calea firească, de bun simţ, o să am de câştigat. Nu am asaltat prietenii cu mailuri spam prin care să le solicit preluarea articolelor, deşi aş fi fost îndreptăţit, nu le-am solicitat să pună pe conturile lor strigătele mele anterioare, pentru că este ceva neplăcut. Anumite persoane total necunoscute au făcut însă acest lucru şi le mulţumesc (este vorba de George Buhnici reporter Protv care a pus unul din articolele mele pe pagina lui de facebook). Dar încă o dată vorba românească este în câştig, în astfel de momente eşti luat de prost dacă încerci să rezolvi situaţia pe cale legală (ce cuvânt lipsit de sens). Nu contează că nu vrei să faci scandal, nu contează că îţi cer cuminte, liniştit un drept, fie şi de minimă subzistenţă (cum ar fi acela de a locui întro spălătorie-uscătorie fără nicio utilitate menajeră) nu este privit ca pe un act de .... Nici nu pot să îl definesc. Pur şi simplu nu contezi. Viaţa se încheie atunci chiar dacă, poate, tu ai ceva de spus (mai ai ceva de spus) în această societate, în domeniul de activitate în care te desfăşori. Închei, nu înainte de a mulţumi echipei PRO TV, reporterei Irina Gologan care a venit alături de cameramanii angajaţi, pentru a ne asculta povestea, lucru pe care primăria s 4 nu l-a făcut, ba mai mult a avut grijă să ne facă să ne simţim umiliţi pentru faptul că ei au retrocedat un apartament aruncându-mă în stradă. Nu ştiu ce se va rezolva, dacă se va rezolva, dar ştiu că am încercat totul. Media este o armă, aşa cum arme sunt şi poeziile pe care le scriu eu, literatura pe care o fac, articolele pe care le scriu. Îmi cer iertare, poate că postările vor fi mai rare din acest moment, voi încerca să nu renunţ, nu la scris. O să continui aşa cum îmi stă în putere, m-am aliniat la startul unei competiţii Super Blog în care deja am scris două articole (sper să pot ţine ritmul, să pot avea acces la internet şi să pot adăuga articolele respective), deja am făcut planuri până în luna decembrie pentru Pariu pe Prietenie, şi o să încerc să fiu prezent şi implicat scriu articole în frumosul site Scrie Liber alături de un colectiv minunat. Sper ca autorităţile să nu ia decizia mea ca pe un act de demenţă, ca pe un act de prostie, că deh! ce înseamnă pentru ei cultura dacă nu se oferă la plic şi nu se exprimă în euroi ci în cuvinte. Chiar dacă situaţia mă împinge într-un con de umbră, într-o neexistenţă, pe care nu cred că o merit. Nu pentru faptul că am încercat să rezolv situaţia în care mă aflu fără a face valuri, fără a forţa, fără a merge pe calea mitei şi a relaţiilor. Recunosc, de ce să fiu ipocrit, nu am recurs la aceste căi pentru că nu le posed, dacă le posedam, apelam fără remuşcări.

3 buşeli:

  1. Fii tare, abia acuma am vazut si inteles aceasta situatie. Ma simt furios, neputincios, frustrat intr-o tara pe care o simt din ce in ce mai putin ca fiind a mea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce mizerie ! Ar trebuie sa ofere o compensatie, o alta locuinta, daca instanta a hotarat sa retrocedeze apartamentul. Ma gandesc - ar trebui sa existe o ascociatie a persoanelor aflate in aceeasi situatie..Poate ca au juristi care pot interveni, sa gasesti altceva. Stiu ca si alte persoane care au fost evacuate din case retrocedate au primit alte spatii de la primarii. Ce pot sa spun..decat ca sper sa nu ramana asa, chiar daca nu poti avea acea casa, macar altceva, e ingrozitor sa stai cu chirie.

    RăspundețiȘtergere
  3. nu poti fi evacuat pur si simplu. intereseaza-te si nu ceda. cat de putin ai crede ca depinde de tine, foloseste acest drept. exista totusi o legislatie. nu ma pricep, dar am impresia ca legea spune ca in caz ca nu poate statul sa iti ofere ceva, chiar daca se stabileste un proprietar de drept, nu au dreptul sa te dea afara. intereseaza-te, aici, in virtual, mai mult decat faptul ca oamenii sunt alaturi de tine, nu cred sa obtii ceva. desi este o alinare, nu iti foloseste practic. iarta-ma ca sunt asa directa, dar e bine sa nu pirzi timpul si sa cauti legile care te apara. eventual un prieten care cunoaste un avocat bun. un jurist, cineva care stie bine legea.

    RăspundețiȘtergere

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!