sâmbătă, 7 aprilie 2012

Colțurile scenei

EL (îmbrăcat casual)
EA (îmbrăcată casual)
CELĂLALT (îmbrăcat într-un costum sau gol, în funcție de dorințele regizorale)

Scena: o măsuță cu niște pahare şi o carafă cu apă, un scaun, o mică bibliotecă. Mobila nu atinge podeaua, toate sunt suspendate cu niște sfori şi se mişcă uşor tot timpul. Pe peretele din fund o ramă cât peretele, o ușă rotativă de hotel în partea dreaptă, o ușă cu semnul WC în partea stângă de unde se aude apa de la duș. În colțurile scenei perdele grele de salon.

Ea se plimbă agale prin cameră răsfoind o revistă, din când în când face în joacă întoarceri soldățești. Murmură o melodie încertă, tonalitatea se modifică mereu. De afară lumina soarelui o urmărește la tot pasul. De sus cad rar manechine întruchipând trupuri de bărbaţi. Ea nu le ia în seamă, dacă e nevoie le sare fără să le privească. I se vede un cuțit într-o teacă la spate pe sub bluză. Pare că nu îl observă pe el dar în treacăt îi lasă pe tavă câte o mică atenție (un măr din buzunar, o agrafă, o bucată de ziar etc) pe care el doar le răvășește când e cazul.

El, din fanta sufleorului, încearcă tot timpul să îi atingă ei gleznele. Iese din când în când să bea un pahar cu apă. Mimează țipete și gesturi agitate spre ea. Îi aruncă confeti pe la spate. Se caută după ceva anume prin buzunare dar scoate tot felul de nimicuri pe care le împrăștie nervos după ce le studiază în grabă (chei, bilete de tramvai, bucăţele de hîrtie, firimituri). Este agitat și întreabă publicul prin gesturi cât este ceasul. Cât timp stă în cușca aia de sub scenă aruncă spre ea tulpine de flori ofilite și fluieră golănește.

Celălalt se plimbă fără să fie văzut de El și Ea. Poposește ceva timp în dreptul fiecărei perdele de unde îi privește zâmbind. Îi leagă ei o eșarfă neagră la ochi (timp în care ea își continuă drumul) îi ia cuțitul și îi mângâie lasciv pulpele picioarelor cu lama (timp în care ea își continuă drumul). Îi umple lui paharul cu apă și îi curăță hainele cu o perie de coșar. Joacă step în momentele de acalmie și se retrage spre spectatori.

O dată sau de mai multe ori de-a lungul scenei se coboară niște sfori mari care se retrag încet, se aude sunetul unui lift care urcă. Gesturile lor se tot repetă diversificat, amestecat, în timp ce în fundal sunt împinse niște flăcări din carton.

El va muri, mâna lui întinsă după gleznă va rămâne inertă dar vizibilă publicului. Ea va executa întoarceri soldățești tot mai dese și mai rapide, tot mai dese și mai rapide.

Celălalt se va apropia legat la ochi cu eșarfa neagră. Pipăie după cuțitul ei pe care îl ia în cele din urmă. Se va apropia de ea cu un gest de îmbrățișare. Se lasă brusc întunericul și se aude un puternic sunet de vitrină spartă.

7 buşeli:

  1. eternaeva

    bine, Tinere, bine. miscare scenica elocventa, aproape academica. eu vad aici un poem antic in varianta moderna.

    RăspundețiȘtergere
  2. bravo, Tinere, bravo. miscare scenica elocventa, stil aproape academic. vad un poem antic in varianta moderna. C'est comme il faut.

    RăspundețiȘtergere
  3. selena, multumesc de trecere. si citire :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte bun!
    Totusi ... fălări din carton? De ce?

    RăspundețiȘtergere
  5. Flăcări, am modificat. Mulțumesc și totuși, poate lași și un nume. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Apare "Celalalt", isi face efectul, El moare, Ea .. nu prea mai conteaza.
    Am citit dinnou, si ma intreb cum s-ar putea monta asa ceva, cu toate detaliile..
    Numele Cristi, un cititor constant, un "fan" as spune, daca asa s-ar numi cei care apreciaza opera ta. :)

    N-am intuit o gresala acolo, iar daca remarcam, nu indrazneam sa comentez. Nu mi-as fi permis o astfel de aroganta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cristi, multumesc de revenire. M-as bucura daca s-ar gasi o cale de a fi pusa pe scena ''pastila'' aceasta. Eu chiar o si vad :D

    RăspundețiȘtergere

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!