vezi lista completă a autorilor postați până acum aici
Paul Păun sau Paúl Yvenez (născut Paul Zaharia pe 5 septembrie 1915, București și decedat la 9 aprilie 1994, Haifa) a fost un artist și poet suparealist român, fiind de asemenea un doctor în medicină și chirurgie. Debutează la revista Alge în 1930, cucerit fiind de Poemul invectivă al lui Geo Bogza. În 1933 e condamnat pentru pornografie în procesul intentat de Nicolae Iorga. După 1939 e prezent în grupul suprarealist român, alături de Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca (care colaborase anterior cu Păun la Alge) și Dolfi Trost.
Paul Păun sau Paúl Yvenez (născut Paul Zaharia pe 5 septembrie 1915, București și decedat la 9 aprilie 1994, Haifa) a fost un artist și poet suparealist român, fiind de asemenea un doctor în medicină și chirurgie. Debutează la revista Alge în 1930, cucerit fiind de Poemul invectivă al lui Geo Bogza. În 1933 e condamnat pentru pornografie în procesul intentat de Nicolae Iorga. După 1939 e prezent în grupul suprarealist român, alături de Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca (care colaborase anterior cu Păun la Alge) și Dolfi Trost.
Exemplu de desen infranegru desenat de Paul Păun.
De asemenea a scris la unu, Viața imediată, Meridian, Azi, Viața românească și Reporter și a expus desene în diverse galerii la Londra, Tel Aviv și Haifa. A brevetat așa-numitele "lovaje" și "desene infranegre" și a inventat "afumăturile" (sticle de lampă cu gaz afumate).
El a considerat arta "o invazie pe tărâmul imaginarului", "o
intervenție permanentă și himerică în misterul creației permanente".
epitaf pentru omul bou
Aici zac eu
omul bou;
de ochii mei cât
un ou
aţi râs la muzeu.
Nu ştiu cum am
murit
ca un om sau ca
un bou de căruţă
dar cred că am
murit cum se moare:
întâi moartea te
doare
cum ţi-ar cădea
în cap o băliguţă
pe urmă nu te mai
doare şi e bine
dacă eşti om ori
bou sau oricine
şi la sfârşit de
mai multe ori
îţi pare rău că
mori.
Mama mea era
ciobăniţă
să vă spun?
şi tata era taur
iar din
încolăcirea lor de balaur
a ieşit un prunc
bun
fără frunză de
viţă.
Sau poate că tata
era cioban
şi chel
iar după un an
o vacă spumoasă
ca o oală
i-a născut un
viţel
cu pielea prea de
tot goală
şi spână
care seamănă cu
pielea de stăpână.
Când m-am făcut
bou mare
m-au trimis la
plimbare
ca să câştig.
Fiindcă afară era
frig
am intrat unedva
la întâmplare.
Acolo am stat
multă vreme
cei de-acasă m-au
pierdut
ori au uitat să
mă mai cheme
am mâncat ca
orice bou, paie
şi ca orice om am
iubit în odaie
o femeie foarte
frumoasă
care sta mereu cu
burta pe masă.
Să vă mai
vorbesc?
Într-o noapte a
fost urât
atât de urât
încât
am crezut că mă
ling periile dracilor
că fierb în mine
în sec
fierturile
vracilor
că mă înec şi
că moare
domnişoara
frumoasă fără mâini şi fără picioare.
Să vă mai
vorbesc?
În noaptea aia am
vrut s-o iubesc
pe fata care sta
pe piedestal
cu mâinile în ea
ca într-un şal
(şi ea
mă iubea).
În noaptea aia a
vrut să-l iubească
pe omul bou cu
limba şi oasele iască.
M-am apropiat
şi am
îmbrăţişat-o.
Ea nu m-a
îmbrăţişat.
În odaie era
linişte şi erau multe paie
dar afară oamenii
întregi
se jucau cu
zgomotul ca nişte regi
cu o minge.
M-am apropiat şi
i-am înfipt dinţii
în gingie,
ea a dat capul pe
umăr ca sfinţii
ochii mei şi
smocul meu de păr
limba mea uscată
ochii mei ca un
măr
limba mea ca o
bucată
de păr
ochii ei de
femeie adevărată
atunci...
ochii ei lungi
şi gura ei
atunci...
şi botul meu
făcut pentru vaci
nu pentru femei
atunci...
mâinile mele
şi-au adus aminte
că nu are craci.
Eu m-am făcut un
bou cuminte
ea a uitat să
plângă
ea n-avea nici
mâna dreaptă nici mâna stângă
nici piciorul drept
nici piciorul stâng
eu am uitat să
plâng
şi amândoi ne
uitam înainte.
Gândul care m-a
omorât
era un gând urât
căci o vorbă
bătută a ieşit din chin
şi-am întrebat-o
pe ea, femeia
fără mîini şi fără picioare
şi i-am spus
blestemato
de ce nu te faci
manechin.
Ea n-a simţit
c-o doare
dar eu am murit.
M-am îngropat pe
întuneric
într-un foc cât o
biserică.
După dric mugeau
boi
cu ochii lor ca
ai mei
cu ochii lor
negri si moi
boi care behăie
la înmormântare ca nişte miei
cu ochii lor
întunecoşi şi goi
şi erau şi oameni
printre ei.
Era întuneric
după dric şi boi mergeau încet
nu m-au primit
nici Moise
nici Isus
nici Mahomed
oamenii împreună
cu boii
m-au ars pe
pământ
ca pe un bou
sau ca pe un
sfânt
nou.
Iar în locul unde
mi-au adunat ultimii peri
am scris pentru
femeia-bust, de primăveri
că aici zac eu
omul bou
cu ochii cât un
ou
care a vrut să
iubească la muzeu.
unu, an
V, nr. 45, mai 1932
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare