joi, 8 martie 2012

noaptea vine ca o tornadă



ți-ai învelit amintirile în indigo
și ai lăsat țigările pe malul celălalt
fiecare zi în care nu mai fumezi
o faci stea și o strângi în pumn
pentru copila pierdută pe linia vieții

îți aduci aminte
cum doi fildeși de lebădă
întorceau ceasurile pe dos ca pe ciorapi
cum se plimbau pe sârmă două respirații fierbinți
cum admiram pianiștii din frunzele de toamnă

în buze stă înfiptă insigna tăcerii
noaptea vine mereu ca o tornadă
toate visele trosnesc din încheieturi luate pe sus
ceva le oprește totuși să urle de spaimă
dar tu stai neclintită în fața casei tale
ca o fântână
pe o piatră de temelie furată din pieptul meu

3 buşeli:

  1. am inceput sa te urmaresc destul de des, inca nu imi dau seama daca fac bine sau fac rau, cert este faptul ca textul acesta putea fi excelent daca nu pulsai in finalul primei strofe(pentru copila pierdută pe linia vieții, cred ca "pe linia vieții" in contextul versurilor urmatare este subintelesa evident) si de asemeni ultimul vers al poemului putea fi rupt in doua pentru o mai mare greutate a metaforei(pe o piatră de temelie /furată din pieptul meu ) scuza micile mele ganduri

    RăspundețiȘtergere
  2. camelia, multumesc pentru citire

    laurentiu, ne perfectionam si prin cititori. dar fetita aceea isi vede de drum pe linia din palma. multumesc si tie pentru citire. la buna revedere:)

    RăspundețiȘtergere

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!