vineri, 21 octombrie 2011

Mihail GĂLĂŢANU (I)

vezi lista completă a invitaților pe blog > aici


Mihai Gălățanu s-a născut la 11 sept. 1963 la Galați. A terminat Universitatea de Fizică-Matematică, în 1988. A absolvit școala postuniversitară de Relații Internaționale (Paris, 1994-1995). Bursier al Guvernului francez și al Comunității Europene (2004-2005). A fost membru al cenaclului Universitas.
Primul premiu literar (infantil, așa cum a și rămas autorul pînă în ziua de azi): pentru monolog literar, tabăra de la Ștefești-Prahova, in 1972, la 9 ani.
Debut: poate fi considerat oricare din poemele publicate integral (toamna lui 1982) la rubrica DILIGENȚA POȘTALĂ din revista Cronica, cu recomandarea lui Emil Brumaru – sau chiar în LUCEAFARUL (1980-1981) de poetul Geo Dumitrescu. Debut (cu un grupaj mai amplu): 12 decembrie 1983, în SLAST (Suplimentul Literar Artistic al Scînteii Tineretului, condus de Ion Cristoiu, cu o prefață de Alex Ștefănescu, chiar în preziua morții lui Nichita Stănescu.

Poezie
  • Știri despre mine, Ed. Litera, 1987;
  • Șcrâșnind din pumni cu grație, Ed. Porto-Franco, 1993;
  • Bunicul Kennedy, Ed. Noduri și semne, 1996;
  • Evanghelia lui Barabas, Ed. Cartea Românească, 1996;
  • Mireasa tuturor, Ed. Panteon, 1997.
Proză
  • Meșterii de clopote, Ed. Matinal, 1999;
  • Strada Plantelor, Ed. ALLFA, 2001.
Eseu
  • Literatura de cartier: Orbirea lui Tiresias, Un posibil manifestbal generației 90, Ed. M.L.R., 2007.

UN INSTRUMENT CARE SĂ DEA FIORI

Să vină la mine toţi balcîzii lumii, toţi zgubiliticii
toţi rînjiţii, toţi tremuricii, ăia care plîng degeaba
şi io să‐i alin
să le pun o ţîţă pe gură
şi să le spun:
Aţi mai cîntat voi la un instrument ca ăsta?
Vă place muzica? Ce notă aveaţi la solfegii
şi dacă aţi chiulit la ora de muzică‐n liceu.
Şi cînd ei fluieră să aud fluieratu’ pân oasele mele
şi să zic:
Bravo, oase‐ale mele, binecuvîntate să fiţi
c‐aţi învăţat să cîntaţi de capul vostru!
Io am fost pentru toţi Mireasa‐de‐Prim‐Ajutor,
Mireasa‐de‐Serviciu,
Mireasa‐Pe‐Gratis, Mireasa‐de‐Rezervă.
Şi nu ei m‐au ales pe mine, ci io i‐am ales pe ei.


MICA MEA ÎNTREPRINDERE PARTICULARĂ,
MICU’ MEU SERELEU

Am ales să îmbrăţişez această glorioasă meserie de Mireasă
A Refuzaţilor Mireasă de Cruce Roşie sau Mireasă de
Caritate, cum mi se mai spunea. Asta a fost mica mea
întreprindere particulară, micu’ meu sereleu.
Aşa mam privatizat io după Revoluţie, aşaş miam tras
firmă, ca să fiu patron,Patroană, mai degrabă.
Patroana plînsului recruţilor prin gări, patroana ofticioşilor,
Patroana ftizicilor, patroana ălora cu pietre la rinichi,
Sfînta Precista pă Degeaba, SfîntaMărieDatorie,
Sfînta MagdalenadempărţitlaSăraci şi, maia ales,
La SăraciicuDuhul.


MIREASA DIN FLORI

Şi mai sînt unii care mă cheamă cu lacrimi în ochi,
care vin şi mă peţesc pentru alţii. Care cum lea murit cineva
tînăr
şia rămas nensurat, vin şi mă cheamă să fiu
mireasa mortului lor. Să nu rămînă, sărăcuţu, nensurat.
Să nu rămînă flăcău. Să vină o mireasă, săl dezvirgineze
Acolo, pe catafalc, în noaptea nunţii lor.
Că pămîntu’ nul primeşte fecior. Şi io trebuie săi rup aţa
lui de copil, de băiat şi săl fac
bărbat în putere şi biruitor.
Io sînt Mireasa lui Sacră cu care să aibă copii.
Mortul e minunat de liniştit. Morţii
sînt copiii cei mai cuminţi, cei mai ascultători.
Şi io sînt MireasaLuidinFlori. Daia mi se şi spune:
Mireasa Morţilor.ÎnsoţitoareadeCavou. FatadeSuflet
a Cimitirelor.
CinadeTainăaNenuntiţilor.
Şi io nu refuz niciodată. Io vin şi maşez lîngă cel mort, îl
sărut şi mă cuibăresc în sicriu lîngă el,
mă cocoloşesc în braţele lui iubitoare. Mă acopăr cu flori.
Cu florile lui nemuritoare. Suflu în lumînări, să fie mai intim.
Că el, Mirele Meu, Iubitu’ meu, tre’ să se simtă ca lemnu’,
ci să mă ian braţe. Că doar din dragoste io mă cunun cu el,
nui aşa?

DOMNUL SĂ NU NE UITE ŞI SĂ VINĂ LA NOI
ÎN MORMINTE

(de profundis)

Fie ca Domnul să ne iubească pe toţi
şi să ne lumineze de la el pe toţi cu lumina sa
cea mare
cea blîndă
& fără de încetare.
şi fără dentinare.
şi plină de milostenie. maximalişti (mai întîi)
dar şi minimalişti
deopotrivă
(fără încetare). pentru bieţii
noştri
prieteni
care troznesc toată ziua case de marcat
o fac pe pompierii
sau pe scafandri
fără prea mare convingere
după cum identifică ei apa
sau focul
Domnul să ne ierte
pentru proastele noastre obiceiuri
pentru prostiile noastre din minte
şi mai ales pentru prostiile noastre din inimă
şi mai ales pentru proasta întrebuinţare pe care o dăm vieţii
noastre
pentru năravurile noastre şi
pentru
viciile
noastre
deopotrivă
cele
fără de lecuire
şi făr’ dealinare
şi pentru proasta îndreptare pe care o dăm
uneori
copiilor noştri
din lăcomie
şi mai ales din lipsă de smerenie
şi mai ales
din lipsă
cu totul
de candoare
pentru tot ce nam putut să rostim
şi pentru legămintele de care buzele noastre
nau ştiut
sau nau putut să se dezlege
deşi am ştiut
că nu le vom îndeplini niciodată
Fie ca Domnul să se milostivească
de beteşugurile noastre
şi mai ales de glagoria noastră beteagă
Fie ca Domnul să ne lase
putinţa noastră întreagă
să ne binecuvînte femeia
de sub noi
cu prunci
cît să umplem lumea cea largă
de şapte ori cîte şapte
de nouă ori cîte nouă

NOI NU NE SĂRUTĂM CU GURA NOASTRĂ

Noi nu ne sărutăm cu gura noastră
gura ta e a lui Orfeu, a mea a lui Euridice.
Noi nu ne sărutăm cu gura noastră,
Ci cu gura lui Budha şi a lui Iisus.
Noi nici nu ne sărutăm decît prin mit.
Singurul nostru sărut este moartea.
Sîntem de neîntîlnit ca ziua şi noaptea,
luna şi soarele,
viaţa şi moartea,
micul şi marele.
Şi nici dragoste nu facem cu trupurile noastre, bunăoară
tu ai sînii Mariei Magdalena
eu semăn la faţă cu Mamon.
Ne îmbrăţişăm, eu şi cu tine,
Isis şi Osiris.
Ne îmbrăţişăm, eu şi cu tine,
Kamadeva cu kamadeva.
Ne îmbrăţişăm, eu şi cu tine,
Dar cine sîntem?



1 buşeli:

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!