joi, 8 septembrie 2011

Saşa PANĂ

alți poeți români postați pe acest blog aici



Iubitului Saşa Pană - Portret de Victor Brauner, 1930

Saşa PANĂ (Alexandru Belinder n. 8 august 1902 - d. 22 august 1981 ) a fost un scriitor evreu român, prezent în literatura română de avangardă din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Fiu al medicului David Binder, după studii de specialitate începute la Iaşi şi terminate la Bucureşti, Saşa Pană obţine în 1927 diploma de medic militar. Vocaţia lui era însă literatura, domeniu în care disponibilităţile sale intelectuale vor contribui decisiv la desăvârşirea lui de animator al mişcărilor literare de avangardă din România, începând cu dadaismul, trecând apoi spre o orientare suprarealistă. Debutează cu volumul de poezii simboliste Răbojul unui muritor în 1926. Trei ani mai târziu, cu mijloace financiare proprii, Saşa Pană publică revista de avangardă "unu" şi înfiinţează o editură sub aceeaşi siglă, unde va tipări cărţile proprii şi volume ale unor confraţi de generaţie, promotori ai creaţiei avangardiste, ca Urmuz, Tristan Tzara, Stephan Roll, IlarieVoronca , Vasile Dobrian şi alţii. La fel ca majoritatea avangardiştilor români, Saşa Pană publică numeroase proze de mici dimensiuni, situate la frontiera dintre povestire, reportaj, poem în proză şi articol cu caracter de manifest. Formula "automatismului psihic pur", prin care André Breton definise suprarealismul, îşi face simţită prezenţa în în volumele intitulate "Diagrame" (1930), "Echinox arbitrar" (1931), "Viaţa romanţată a lui Dumnezeu" (1932). Într-o scenografie mentală plasată la hotarul dintre stare conştientă şi vis, poetul, aflat în postura de "secretar al inconştientului", stenografiază cu voluptate mesajul unei "halucinaţii binefăcătoare", aureolat de "briza reveriei". În cărţile publicate ulterior, "Cuvântul talisman" (1933), "Călătorie cu funicularul" (1934) şi altele, scriitorul îşi distribuie substanţa poetică în două registre: unul, al programului avangardist "subversiv", va fi branşat permanent la energia "incendiului reţinut în cuvinte", celălalt, cu componentele unui temperament echilibrat, este dispus în tonalităţi minore, elegiace.
Între noiembrie 1944 şi martie 1947, Saşa Pană a publicat revista proletară Orizont din care au apărut 42 de numere.
După volumul Poeme fără de imaginaţie (1947), a publicat mai multe volume de proză cu caracter general proletar sau umoristic. În 1966 apare o primă antologie din opera sa poetică, Poeme şi poezii, ce cuprinde şi o serie de inedite grupate sub ciclul "Culoarea timpului (1948-1965)", care va fi completată şi publicată în volumul din 1977 intitulat tot Culoarea timpului. La 3 ani după Poeme şi poezii apare la aceeaşi editură o antologie din prozopoemele sale. În 1973, cu 8 ani înaintea morţii sale, Saşa Pană publică un volum de memorialistică de aproape 700 de pagini intitulat Născut în '02. În 2006, a apărut postum la Editura Dacia din Cluj-Napoca o ediţie îngrijită de Ion Pop ce conţine volumele Viaţa romanţată a lui Dumnezeu, Diagrame şi Echinox arbitrar. În 2009 va apare la aceeaşi editură Sadismul adevărului.
Saşa Pană a fost şi autorul unor traduceri valoroase din operele lui Paul Eluard, Jean Cassou, Loys Masson.
A locuit din 1933 până la moarte în imobilul situat pe strada Dogari (Dogarilor) la nr. 36, Bucureşti.





Moarte naturală

 Cine n-ar dori să moară visând că moare?
Saşa Pană


Se încrucişează în trup două trenuri
ultimul fulger al minţii
şi replica vidului

Nici o clipă şi un univers mai puţin
unde era ascuns plutonul de execuţie?
Sângele cade din artere în inimă
cum în rădăcina termometrului alcoolul
(sângele sperietoare pentru copii când se zgârâie)
acum inima e un burduf hidos
de cărămidă măcinată
pe vestejite buze glasul jar stins
şi-un pergament în locul plecatelor culori din obraji.

Privirea a rămas în portretul din hol
alături cu zâmbetul aevea
însăilat din zbârcituri
fotoliul mai aşteaptă indiferent pe cine
câteva zile oglinzile vor purta pleoape rituale
pantonimă în ciorapi
eroii absenţi fără dorinţi
unde e tăcere se trezesc amintiri
se sparg ca baloane de săpun
şi lasă pe zăbranic o lacrimă
noaptea e fără sfârşit.

Până la miezul pământului
sunt numai doi metri
şi ceva jerbe.



Către cititor


Această călătorie
nu sfârşeşte niciodată
pentru că începe nicăieri.

În trecerea calmă dintr-o odaie în alta
capul între umeri
şi totuşi străbate continente
cu viteza prăbuşirilor în abis
evenimentele îşi zgârâie tictacul sub piele
ca printr-o secretă hârtie de plombagină.

Nicio cortină
spectacolul fără repetiţii
şi fără aplauze la scenă deschisă
într-o celulă nebănuită aşteaptă anarhia unui cancer
mâine va dospi convulsii de chin
o margherită zmulsă din goană
se lipeşte timbru pe fruntea salahorului
şi molozul din circuite vestminte
îi creşte piedestal pentru cândva
de rănile mele de rănile sale
poemul îşi strânge cârceii aceluiaş vrej
spirale de sevă fecundă 
spirale în căutarea unui arc
călătoria porneşte în întuneric
şi sfârşeşte pe lumina unei hârtii
luminând-o
într-o perlă de cerneală aşteaptă universul
şi aripioara peniţei e motorul minune
pentru recordul de distanţe în clipă
neştiute poteci de cascade ucigaşe itinerarul la pândă
lupinguri mintale - călătorii discontinue
cuvântul scris trece ca un bolid
ca o secure de licurici
fiecare cuvânt ridică alt pavilion
fiecare aventură nimbul unei experienţe
martore de naştere ale răzmeliţei.

Cititor întinde braţele
e poemul Viaţa cea de toate zilele
cavalcadă de crini şi nitroglicerină
foame iubire azil
poemul acest plămân universal
e fratele tău siamez
până la bariera oarbă.

Două mâini pot fi bandajate de lumină
două mâini pot fi pietre de moară
două braţe pot fi semafoare
LIBERĂ TRECERE


Reportaj intim 

I
În cancelaria cu certificat de pauperitate a infirmeriei
scriu cu teamă să nu mă vadă un camarad
şi să-mi ia compromiţător pulsul
cum dăună-zi
poemul începe la Buzău
continuă pe strapontina acceleratului 84
până în Ploieşti
alteori creşte noaptea de la Bucureşti la Iaşi
cum într-o eprubetă insule din nevăzuţii microbi

II

Transcrierea poemelor se face duminică după amiază
în birourile cu posomorală de odăi părăsite ale podgoriei
un deget colaborator execută poemul ca o partitură stacato
poemul nu va mai fi doar al meu.

III

Ai obosit Mary Ange? A mai rămas unul
ce minunat cuvânt unu.

Citit din orice parte a rozei neliniştitelor
otravă rezumată cât un ghimpe
un nod între buzele ţuguiate
unei larve două aripi UNU.

IV

Castaniete bat la uşă
mâna ezită pe clanţă
totuşi intră Mîrza Victor lujer transparent
soldat cu plămânii mucegăiţi
cu nădejdile carbonizate
aşteaptă certificatul de reformă
- Mai bine să mor (galsul parcă-i fum)
am stat la Bîrnova trei luni
apoi m-au dat afară.

Plânge şi omoplaţii îi zboară departe
în cerneala simpatică a lăcrămilor
ca într-o radiografie citesc cartea lui de vizită
bacilul koch
de ce plagiez în poem tristeţi străine
aceste momente ireversibile
poem alambic temerar
în toate celulele o rădăcină.

Prefac în funingei hârtia
limfa poemului e încă umedă
şi mincinos adaug
- Lasă te vei face bine.


(din volumul Călătorie cu funicularul, 1934)

2 buşeli:

  1. am prăvălit asta pe drăgălaşul de faceB că am acolo cîţiva indivizi, copilaşi:), care musai trebe să ştie iar eu sunt în cădere calcică la didacticism
    mult îl iubesc pe Saşa, merci

    RăspundețiȘtergere
  2. :) da, si mie imi place. emana ceva aparte chiar din poze :)

    RăspundețiȘtergere

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!