vineri, 23 septembrie 2011

palmele tale mă privesc în ochi toată noaptea

dăm la o parte frunzele căzute pe un tren iubito
mai ştii la început semăna cu un pai
şi noi am râs ca nişte grozavi ni se cuveneau fulare la gură

cineva
ne priveşte pe deasupra ochelarilor pe ramele cărora
se înşiră munţi
dar noi ne continuăm treaba
parcă am înota
parcă am căuta aer în adâncuri

eu prefer să mai bag capul într-o frunză
să mă strâmb la cei de acolo
să mă apropii cu chipul până îmi intră crucile lor în ochi

îmi place să îi văd cum încremenesc în uimire pentru câteva secunde
în drumul lor spre serviciu

*

dacă aş putea aş face ca în dimineaţa aceasta
toţi prezentatorii de matinale
să-ţi pronunţe numele
fenomen care să ducă la explozia instantanee
a centralelor nucleare a uzinelor a aragazelor a pneurilor

a planetei

a soarelui

dacă aş putea aş da sonorul tare
să se audă până la ultima particulă
în care sforăie sfântul duh

*

pentru că orice tăcere trebuie să se facă auzită
hai să emigrăm la hipodrom
unde cresc cu migală prăpăstii în cai

să le vedem carnea cum ne face cu mâna
cum ne promite că ne va da mesaje prin musculiţe
în timp ce noi aşezaţi pe o bancă
vom căuta graalul acela cu dinţi şi gheare

*

de ziua ta poftim o toamnă sau o balivernă
tot una
în adâncurile centrului ei vei găsi un ou
în care se poate intra şi ieşi ca într-un dormitor
fără să i se spargă coaja în mii de cioburi

tăcerea din el sper să-ţi aducă aminte de noi
ce nu voiam să ajungem cei de acum
de rucsacurile noastre grele ca nişte apartamente
care ne-au dresat cu tact umerii
de săruturile în care am găsit
piramide pline de camere obscure
unde scorpionii ne developau bătăile inimii

de strâmtorile în care demonii miroseau flori de colţ
de fiecare dată când făceam dragoste

curând se vor bate stinghii peste soare
sistemul monetar va dispărea
meteoriţii vor călca pe pământ cu nişte tălpi de uriaşi
doar eu fericit ca piatră nearuncată voi şti că
pentru următoarea aniversare ţi-am pregătit o pasăre
cu care să evadăm
o ţin în pumnul drept şi simt cum
încet încet îmi găureşte palma cu ciocul

*

eu
stau într-o rază de lună ca într-o sală de aşteptare
perfect valabil pentru moarte ca acum câteva secunde

în cele mai grozave linişti îmi zgârii inima de turle
ies din mine aburi ca dintr-o pâine caldă

în timp ce ancorele se plimbă alene pe fundurile oceanelor
te privesc cum adormi tolănită pe spiţe

întunericul nu răspunde la telefon în locul meu
într-o frică se difuzează multe buletine de ştiri
şi colac peste pupăză
copacul care s-a aprins ca un bec când l-a adăpostit pe budda
abia ce a fost desenat de un copil la ora de desen

ciocurile valurilor încearcă să spargă sticla în care trăiesc
un vulcan face cercuri pe deasupra
toate organele zboară pe sub piele
ca nişte hârtii luate de vânt

şi palmele tale mă privesc în ochi toată noaptea

9 buşeli:

  1. palmele care privesc sînt ca lumea, demne de a fi strînse-n palmele care dorm.

    RăspundețiȘtergere
  2. asa e in lumea elefantilor aerului
    elefantilor care isi trec pe hartie visele
    aproape cu pretul sangelui
    si uita de povara de cochilie de putinul zilei de maine de azi de ieri
    e normal
    cum se poate altfel cand
    ploile curg invers
    copacii fac piruete
    dumnezeu tricoteaza pe monocilu
    norii se rascoala
    sireturile musca asfaltul

    si "palmele tale ma privesc in ochi toata noaptea"

    Anonima.

    RăspundețiȘtergere
  3. un elefant in plus in aer
    da cu urechea de asfaltul norilor
    e si normal ca sangele
    .....
    dar mai bine lasa

    multumesc de trecere ANOnimo

    RăspundețiȘtergere
  4. Scrii atat de frumos, incat as vrea sa comentez, dar ma trezesc fara cuvinte. Blogul tau nu e unul pe care sa te plimbi oricum, oricand, in timp ce undeva in camera se aude televizorul si eventual fierbe ciorba pe aragaz. Ce ai tu aici trebuie citit cand esti intr-o stare aparte...atunci cand in suflet ti-e foame de ceva autentic. Imi place. Imi place sa-mi ofer lectura unei bucati din "tine", ca pe un premiu. Nu te citesc ca agrement, ci ca inspiratie. Marturisesc ca mi se intampla sa intru cand simt nevoia sa scriu si parca nici un cuvant nu se lasa scris. Dupa ce petre un timp aici, parca imi e mult mai usor sa pun cuvinte pe hartie/ tastatura...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc dana pentru frumoasele cuvinte. mi-ai facut o surpriza frumoasa, sunt intr-o stare aparte cand, astfel de momente, te resusciteaza. nu sunt vorbe goale. crede-ma. seara buna!

      Ștergere
  5. Nu stiu, sper sa nu gresesc mult, timpul este aleatoriu, dar daca astazi este ziua ta imi voi privi palmele ca-ntr-o oglinda, voi ridica ochii si pe cer va scrie cu litere fumurii : o noua zi ! La multi ani, multa inspiratie si putere de a visa la fel de curat ca si pana acum .Seara de neuitat sa ai!
    (Fan cu ph neutru)

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu de-abia acum descopar aceste minunate versuri si schimbul de replici cu Anonima. Frumos, oare de cate ori o voi mai spune?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) ai tu darul frumos de a descoepri postari si comentarii despre care nu stiu nimic :) multumesc crenguto!

      Ștergere

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!