marea învolburare

de la atâta ploaie vedem cum
toate lucrurile din jur trăiesc într-un tremur de şoarece

ne pierdem degetele pe bărcile leoarcă
cu ochii cât nişte migdale
iubirii i s-a transformat de mult inima într-o ferigă
acum ne destramă nişte păsări mari
ce zboară în cercuri trecând una prin cealaltă

ne ştim din presimţiri
la toţi ne cresc valuri pe spinări
de deasupra norilor se aud sunete de macarale
visele stau îngrămădite într-o solniţă

cumva liberi
ne frecăm genunchii cu ştiuci
zâmbind pe sub mustăţile stinse