motto: iau ochii tăi drept martori
celor ce plâng
dincolo de uşa noastră ca o copertă veche de carte
le–am lăsat în loc de batiste epoleţii bunicilor
pot face şi gălăgie cu ei
se pot încălzi
nu m-am mai bucurat aşa de mult din ’79
îţi culeg paşii ca pe zmeură îmi umplu gura nările
ne pătăm unghiile pe dinăuntru
categoric este ziua când pantofii
nu mai sunt perechea mea de aripi
dimineaţa nu ni se înverzeşte soarele
un miros plăcut emană animalul care ne-a înghiţit
cearceaful dă târcoale trupurilor
regăsim oraşul prin buzunarele tot mai largi ale întunericului
insectele încep să se dea pe firele de iarbă
ca pe tobogane
când îţi spun bună dimineaţa chipul tău arată de parcă
atunci te scot pentru prima oară din pământ
apoi secvenţele se succed repede
cineva începe să mă mototolească din piept
te văd la măsuţă şi în acelaşi timp peste mine
la wc sub duş îmbrăcându-te dezbrăcându-mă
trăgând perdeaua fumând căutând mobilul
la geamul tgvului şamd
singura constantă este chicoteala pereţilor
mâine la magazin voi lua
o pâine un suc ciocolată
/îţi trimit o respiraţie de-a mea prin sms/
hârtie igienică
voi băga mâna în buzunar voi scoate suma exactă
în bancnote şi monede
vânzătoarea se va uita la mine
ca la un fluture cu aripi de vitralii
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare