ea are un fel de mlaştină pe buze
mai mult presimţită decât moştenită
şi ziduri trecute într-un catalog de bijuterii
ziduri din acelea groase în care se odihnesc
pumnii trecătorilor
o privesc cu respect deci fără nostalgie
cu o pipă pe care mi-o aprinde doar soarele
merg ca un feribot prin mulţime
şi nu o să îi uit niciodată ochii
ca două linii de cale ferată
îmbrăţişate de mărăcini
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Romanticule!
RăspundețiȘtergere:) un pic,asa:)
RăspundețiȘtergere